Aside

Viață si Moarte

Tags

, , ,

Întotdeauna, de când ne naștem, noi știm că suntem înconjurați mereu de viață și apoi de moarte.

Ne mișcam intre doua lumi mereu. Azi e viata, toata plină de miros, de culoare, de zumzet, de râsetele copilului, de flori si de soare. Maine ne trezim in umbra brusc.

Maine înconjurăm tot întunericul lumii.

Viata si moarte. Zi si noapte. Suntem azi, traim astazi iubiri, maine nu mai traim vieți. Viata.

L-a cunoscut cineva de-aici pe tatăl meu? Tata este un om minunat. Intotdeauna voi spune tuturor ca tatăl meu m-a invatat viata. Lumina.

A fost un om bun, un om cel mai bun cu toata lumea care l-a cunoscut. Mereu a trimis bine oamenilor. Orice ajutor ii cereai sau bănuia el ca i-ai cere, isi găsea ajutorul in brațele lui.

Tatăl meu a facut mult bine oamenilor. De aceea spun ca a fost un om bun, cu pacate putine. Probabil ca a avut pacate, ca tot omu’…insa păcatul lui cel mai mare este faptul ca nu a trait destul pentru mine.

Stiu ce vei spune. Simt cum imi gandesti inainte trăirea si cuvintele, stiu ca ai trecut prin asta si tu si crede-ma ca si mai bine stiu cata tristete ai trait cand i s-a dus viata de tot. Cand murmurul a încetat sa murmure, cand ochii veseli n-au mai putut sa iti exprime niciun sentiment.

Nici macar de furie.

Stiu. Este cel mai trist lucru intamplat in viata oamenilor. Moartea lor. Trecerea in neființa. Plecarea fara bagaj undeva unde cu toții bănuim ca ne va exista Binele Ceresc.

Asta zic, suntem înconjurați de cand ne naștem, zi de zi, ceas de ceas..mereu suntem înconjurați de viata si de moarte. Ambele dor.

Noi insa conștientizam durerea vieții. Simțim, percepem durerea superficiala a ei.

Stii ce zic? Ne doare stresul. Ne doare timpul. Ne doare iubirea. Ne ard lipsurile, indiferent care-ar fi ele.

Nimic nu doare insa cu adevarat pana ce nu te lovești de ea. De moarte. Pana ce n-o cunosti intim si personal. Atunci abia vei sti durerea.

Eu asa zic ca sta treaba. Asa mi s-a-ntamplat mie, dragii mei oameni frumosi, cu suflet mare.

Asa am patit eu, asa am simtit si tot astfel am reusit sa conștientizez ca totul este viata in jurul meu. Zumzet, cer, lumina, dragoste.

Dar astazi toate. Pana-ntr-o zi toate.

Caci tot mereu nu suntem înconjurați de viata si atat. Ci si de ea, de hâtra..moarte.

Nu stiu de ce ori cum ori unde am trait eu pana ce tatăl meu a plecat acolo. Acolo unde bănuim noi Raiul. Ori dimpotriva, cealalta lume despre care preferam sa nu credem ca exista pentru toti si noștri pe care-i iubim.

Caci vezi, asa cum iti spuneam de la-nceput- pe langa noi exista viata si moarte, asa cum tot pe langa noi, apoi, exista Rai si Iad.

Oamenii buni se duc cu toții in Rai, acolo vor trai pe veci, fara frica de lucruri mai rele ce se mai pot intampla vreodata.

Imi place sa cred ca dincolo de noi exista doar veșnicia. Veșnicia sufletului împlinit, care nu cunoaște stres, nu stie ca exista lipsuri, nu intelege nefericire ori neiubirea.

Vreau sa cred ca tatăl meu este intr-un loc unde iubirea ii traieste veșnic. Unde Tristețea este in fapt cântec de dragoste, soptit intr-o fereastra a melancoliei, cu iz de primavara tot mereu.

Nu stiu de ce, dar cu cat imi trece timpul asta plin de stres, de oameni cu un vibe ce nu imi place chiar mereu, cu cat observ din nou pe langa mine viata ce ma traieste astazi cu tristete-n suflet…da, asta vreau sa spun…iti spun ca-mi este dor de tine tatăl meu..! Din ce in ce mai tare, din ce in ce mai mult, din ce in ce mai trist simt eu, cumva.

In fine, hai ca incerc sa imi revin spre pozitiv, parca te-am întristat si pe tine un picut, nu imi doresc sa întristez nimic pe lunea asta; nu imi doresc deloc, insa se-ntampla poate sa o fac involuntar!

Involuntar ne supăram unul pe celalalt, involuntar traim cu stres, cu rau, cu lipsuri si cu multa nedragoste in suflet. Asa o fi? Toate acestea sunt ele involuntare? Chiar mereu?

Hai ca imi revin, promit! Vreau sa-mi revin de tot in lumea mea, Incerc de astazi inainte sa-mi dau brânci usor usor din ganduri triste, dar care uite! macar mi-au pus creionul in mana astazi si mi-au dat ceva cuvinte de vorbit, destule cat sa scriu ce n-am mai scris demult aici.

Este un inceput, zic, nu?

Un inceput de viata si de moarte deopotrivă.

Asa ne naștem si tot asa traim; înconjurați de viata si de moarte deopotrivă. Tot mereu.

E natural, nu? Legea firii. Asa suntem noi dati de la…Dumnezeu.

Doar ca nu prea conștientizam.

..asta pana cand cineva, un cineva drag, ne pleaca.

Intr-un loc frumos, stiu sigur.

Unde iubirea patronează cerul si orizonturile toate.

Unde traieste doar el, sufletul. Iubind mereu, cu amintiri.

Ori doar iubind iubirea ce ne naște, iubirea care ne-a trait candva.

Iubirea si atat.

Pace. Liniste. Lipsire de pacat. Curat. Veșnic. Pur. Alb. Cald.

Lumina.

Advertisements